e-Meniu : Restaurantele intră în Era Digitală

(interviu din Revista Vinul.ro cu Costin Staicu - manager de proiect la eXpert Horeca Online pentru e-Meniu)

Epoca chelnerilor si ospatarilor lenti si morocanosi, a notelor de plata umflate din pix si a privirilor indiscrete peste umarul clientilor se apropie de sfarsit. Meniul electronic sau e-Meniul reprezinta una dintre cele mai atractive inventii din ultima vreme in industria ospitalitatii, acest serviciu fiind implementat cu succes in foarte multe restaurante din intreaga lume, cu scopul de a acoperi neajunsurile cauzate de factorul uman. Tehnologia digitala, care de altfel a pus stapanire pe mai toate aspectele vietii cotidiene, va intra cat de curand si in restaurantele din Romania.

Meniul electronic e-Meniu reprezinta transpunerea clasicului meniu tiparit in plan digital, pe tablete, display-uri touchscreen sau chiar mese digitale cu ecran tactil, pe langa simpla functie de prezentare a ofertei, el putand inlocui partial personalul de servire din orice tip de local prin trimiterea comenzii catre bucatarie sau bar. „e-Meniul este pasul inainte, de la banalele meniuri pe hartie la cele virtuale, principalele obiective ale acestora fiind acela de a informa cat mai bine clientii in privinta preparatelor dintr-un restaurant si acela de a creste profitabilitatea unei locatii. Dorinta de a ma implica in acest proiect a plecat de la faptul ca multe dintre meniurile pe care le gaseam in restaurante nu erau destul de explicite privind oferta. Si in cazul meu sunt foarte multi oameni. Cati stiu ce este prosciutto sau rucolla, cu toate ca vorbim de un fel de sunca sau papadie?!”, spune Costin Staicu, a carui firma, eXpert Horeca Online, se ocupa de implementarea acestui sistem in restaurantele si hotelurile din Romania.

Primul local din lume care a implementat acest tip de serviciu a fost un club din Israel, sistemul presupunand o serie de monitoare operate cu ajutorul mouse-ului si legate la un calculator central de comanda. Odata cu dezvoltarea tehnologiei touch-screen, monitoarele au fost inlocuite cu terminale wireless cu ecran tactil. „Aceasta moda a prins foarte repede, iar acum foarte multe restaurante din Statele Unite, Japonia, Franta, Italia, Spania sau Australia o folosesc cu succes”, afirma Costin Staicu. 

DIVERTISMENT LA MASA

 Potrivit lui Costin Staicu, meniul electronic prezinta foarte multe avantaje atat pentru client, cat si pentru proprietarii de restaurante. Unul dintre cele mai importante este acela ca informatia inmagazinata pe e-Meniu nu poate fi prezentata si pe meniurile tiparite. e-Meniul poate contine pe langa fotografiile preparatelor, ingredientele din care sunt realizate, continutul de calorii sau de grasimi, combinatiile intre diferite mancaruri, impresiile consumatorilor precedenti sau agentii alergeni. „Clientul poate sa vada cum arata felul de mancare pe care il comanda, la care se adauga toate detaliile relevante, deci nu exista surprize neplacute atunci cand este adusa mancarea. De asemenea, poate sa vada in mod foarte clar pe ecran specialitatile casei. Conceptul nostru presupune ca toate preparatele din meniu sa fie prezentate cu fotografii, in toate etapele procesului de gatire. Omului ii da incredere in produs si ii face si pofta”, spune Costin Staicu. Acesta subliniaza faptul ca posibilitatea comenzii facute direct pe ecran prezinta si avantajul ca se mai pot da unele indicatii privind preparatul.

„e-Meniu poate ajuta consumul de vin, pentru ca se pot face recomandari, pot fi prezentate detalii despre anumite soiuri, branduri sau regiuni. Multi consumatori comanda bere pentru ca le este frica de vin, insa daca le poti explica, oamenii se orienteaza. Vinul nu trebuie privit ca o chestie exclusivista”, mai afirma Costin Staicu. O alta functie pe care o prezinta e-Meniul este cea de divertisment, el putand oferi atat optiuni multimedia, cat si de mailing sau internet. Costin Staicu explica: „Mancarea este doar o parte a experientei de a lua masa la un restaurant. La fel de importanta este si starea de spirit. Acest lucru este realizat de numeroasele facilitati integrate in acest sistem. Clientul poate sa personalizeze atmosfera cu tipul de muzica favorit, poate sa se uite la videoclipuri inainte, in timpul si dupa masa, poate de asemenea sa joace jocuri interactive, sa isi verifice mail-ul sau sa navigheze pe internet”.

 PRO SI CONTRA E-MENIU

 Un astfel de sistem ar aduce, dupa cum subliniaza Costin Staicu, un plus de beneficii financiare si de imagine restaurantelor care il adopta. „Beneficiile reprezinta, reducerea costurilor, servicii mai bune, o identitate de marca mai puternica, cresterea loialitatii clientilor si venituri mai mari”. Staicu considera ca veniturile pot creste datorita capacitatii acestui sistem de a incuraja vanzarile in combinatii mai variate, dar si datorita stimularii comenzilor de impuls. „Este exact ca la supermarket cand te duci sa iei o periuta de dinti si iesi cu cosul plin. Prezentarea preparatelor cat mai atractiv in e-Meniu poate influenta decizia de cumparare a clientilor atat in timpul cat si dupa masa”. Un alt element favorabil este costul de administrare si actualizare al acestui tip de meniu, mult mai mic decat in cazul celor tiparite, care trebuie schimbate cel putin de doua ori pe an. Faptul ca meniul electronic are optiuni de limba straina, poate fi de ajutor si pentru clientii straini, care pot astfel scapa de accidente lingvistice de genul „Crap on grill” sau „Alla Arabiata Feathers”.

Costin Staicu mai identifica o modalitate prin care e-Meniul sa creasca venitul restaurantului: publicitatea. „Exista posibilitatea adaugarii unui canal de publicitate unde furnizorii pot plati pentru reclama in sistem. Acest lucru va creste vanzarile pentru produsul caruia i se face reclama si va furniza restaurantului venit din reclama. De asemenea, serviciul poate contine reclame la firme de taxi, hoteluri etc. Lucru ce vine cu valoare adaugata”, spune acesta. Implementarea acestui tip de serviciu ridica si cateva semne de intrebare. Foarte multe persoane merg la restaurant pentru a interactiona cu chelnerul sau ospatarul, pentru a se bucura de serviciul acestuia. „Exista totusi si clienti care nu sunt multumiti de nivelul serviciului, iar in aceasta situatie se gasesc chiar si restaurantele de renume, in care servirea ar trebui sa fie ireprosabila. Majoritatea restaurantelor aduc bucatari buni, dar personalul de servire este neglijat. Multi isi extind afacerea si angajeaza oameni necalificati, care ar trebui inainte de angajare sa dea un examen de bun simt. Aceasta tableta are scopul in anumite cazuri sa elimine marlania”, afirma Staicu, completand ca „acolo unde serviciul este pus la punct, e-Meniul nu va inlocui niciodata ospatarul, factorul uman. In acest caz e-Meniul este doar o unealta prin care chelnerul isi prezinta oferta”.

De curand, Costin Staicu a realizat pe blogul sau un sondaj de opinie cu privire la meniul electronic. Potrivit acestuia, din 1.500 de respondenti, 37% au fost pentru implementarea acestui tip de serviciu, chiar daca nu l-au intalnit pana acum. In afara de usoara reticenta a consumatorilor din Romania, implementarea sistemului mai intampina inca un impediment, si anume costul ridicat al tabletelor. „Este un impediment, insa chiar si in cele mai pesimiste prognoze, amortizarea se realizeaza destul de rapid din vanzarile directe si din publicitate. In Romania, mai este si problema furtului, dar se poate rezolva prin asigurarea terminalelor”, mai precizeaza Costin Staicu. (sursa interviu)

 Meniul digital interactiv pentru hoteluri şi restaurante e-Meniu este un produs marca:

Ideal pentru Expati si Turisti Straini - e-Meniu

Datoria de săptămâna trecută a fost achitată ieri: prânzul în China Town DC. Am profitat de expertiza în domeniu a celor ce sunt de ceva vreme pe meleagurile acestea şi am ales Chinatown Express. Intrarea nu impresionează cu nimic, decât cu asiaticul ce pregăteşte noodles in vitrină. În rest, arată ca cea mai jalnică bodegă. Înăuntru însa un mini oraş: trei etaje, clienţi la fiecare masă, chelneri care aleargă cu boluri în mână şi bucătari ce se plimbă cu nişte raţe fripte pe care le sugrumă în buchete de câte 4 în fiecare mână. Nu e deloc luxos, dar miroase atât de bine!



Am probleme mari în descifrarea meniului. Nu mă ajută deloc faptul că meniul e tradus în engleză pentru că oricum nu mă descurc cu specialităţile lor. Nici chelneriţa nu mă ajută pentru că engleza ei nu e prea avansată. Aleg până la urmă ceva vegetarian. Servire promptă, ceai din partea casei, sosuri dubioase pe masă... nu se compară deloc cu restaurantele chinezeşti din România! Nici măcar nu aveam tacâmuri din metal, aşa că a trebuit să mă lupt cu beţişoarele. Adevărata problemă a venit la plată, când întreaga notă era scrisă cu caractere chienzeşti. Am cerut aşadar câte o notă pentru fiecare dintre noi şi am renunţat să o detaliem.

Am aflat o chestie interesantă şi despre bacşiş: chelnerul nu ia nimic. Totul merge la patron. Cică e o chestie în cultura lor: nu poate exista "o afacere în incinta altei afaceri". Adică un chelner nu poate câştiga proprii bani pe teritoriul business-ului cuiva.


Primul noodle...

Desertul a fost servit la un fel de cafenea lângă: bubble tea. Un fel de ice tea cu diverse arome şi nişte biluţe de jeleu ce mai târziu am aflat că se intitulează tapioca. Totul în local era cu caractere chinezeşti: calendarul, ziarul, specialităţile zilei. Ce mi s-a părut însă cel mai interesant a fost icoana ce o aveau pe perete: Maica Domnului şi Pruncul în variantă asiatică.


Bubble Ice Tea: cocos, mango şi ciocolată.


Şi aici probleme de comunicare... Ragil şi patronul restaurantulului.

Best regards,
Iulia Gus from USA

PS - in astfel de situatii este extraordinar un e-Meniu...


(vedeti AICI cum si un om celebru a avut probleme in restaurant din cauza necunoasterii limbii tarii in care era in vacanta, iar un e-Meniu i-ar fi salvat ziua...)

Efectul e-Meniu la Fast-Food ?!?

Imi place la McDonald's. Dar parca mai mult la Spring Time. Asta de pe timpul cand au deschis si tineau pachetele cu servetele si tuburile cu ketchup, mustar, maioneza si pasta de usturoi pe masa de puteai sa-ti torni si-n cap. Probabil ca unii asta au si facut daca dupa cativa ani conducerea a retras "minunatiile" de pe mese... Zic "minunatii" pentru ca fara sosuri ce imbina aproape magic condimente si mirodenii mancarea noastra cea de toate zilele ar fi trista.


De multe ori stau si ma intreb ce gust avea hrana cea de toate zilele ale stramosilor nostri europeni inainte de a aduce rosiile si cartofii si multe alte legume din America, precum si condimentele si mirodeniile din Asia ?!? Bine macar ca aveau usturoi si ceapa si ardei iute... Sper... Oricum, nici mamaliguta la mujdei sau la sarmale nu aveau... Ca si sarmale au avut dupa ce au invatat sa le faca de la turci... Caci turcii nu ne-au invatat numai sa stam, ci si sa facem cateva feluri de mancare dupa care sa ne laudam ca sunt ale noastre, traditionale, de la Burebista. Cre ca pe timpul ala oamenii erau mult mai practici - frigeau carnea si o infulecau fara alte farafaslacuri. Cre ca "gratarul" este mancarea nationala a romanilor.V-am demonstrat stiintific, nu ? Pentru studiul asta de mai sus facut de mine un grup de cercetatori britanici ar fi fost finantati cu cateva milioane de euroi, iar studiul ar fi fost publicat de Click si Libertatea impreuna cu poze cu femeile dace (fara sutien ca pe vremea dacilor nu existau sutiene - deci asta este o alta traditie) de la pagina 5.


In urma cu vreo doua zile eram pe la Piata Universitatii si aveam chef de o vorba cu fii-miu la o bere. Si cum mi-era si dor de Spring Time l-am sunat sa ne intalnim chiar acolo. Inca de afara, de pe geamuri mi-a facut cu ochiul imaginea unor specialitati libaneze. Taouk si kafta - de fapt, niste varietati de shaorma, zic eu.


Pe afis, langa o poza incendiara, scrie ca taouk are in compozitia sa carne de pui, branza topita, cartofi prajiti, salata Coleslaw, castraveti acri, pasta de ardei iute, pasta de usturoi proaspat - totul invelit in delicioasa lipie libaneza.


Kafta avea carne de vita, humus (hommos), rosii, castraveti acri, ceapa, patrunjel - infofolite in aceeasi lipie libaneza.

Pofta m-a lovit instant. La fel si pe fii-miu. Veniseram doar pentru o bere si o vorba "ca baietii" si ne-am aruncat ca niste vulturi pofticiosi pe delicioasele taouk (ne-au hipnotizat imaginea sa si cateva elemente din compozitie - castraveti murati, pasta de ardei iute si cea de usturoi "proaspat" - de fapt, usturoiul nu poate fi proaspat decat cand este verde...)


Atmosfera de aici, multi studenti infometati cu tavile in brate, mi-a amintit de cantinele studentesti ale ASE Bucuresti de dinainte de 1990 (cine a avut ocazia sa manance in cea din str. Dinicu Golescu din spatele Ateneului stie despre ce vorbesc) sau chiar de restaurantul self-service (autoservire, "plimba-tava") din subsolul Intercontinentalului (acum este un casino, parca) acolo unde am mancat pentru prima data in viata mea spagetti (milaneze) si gaseam bere si pepsi reci la orice ora a zilei pentru ca mancau acolo multi studenti straini si, implicit, multi securisti.


Aici, la Spring Time la Universitate, locul este impartit in mai multe separeuri denumite diferit dupa numele continentelor. Chiar ma gandeam ca ar fi fain sa ai un restaurant care sa se cheme, de exemplu, Five Continents si sa se serveasca mancaruri specifice acestora in fiecare dintre compartimente, dar sa fie si decorate diferit cu mobilier traditional. Ar fi tare sa fii servit de negrese in Salonul African si de thailandeze in cel Asiatic. Fireste ca si muzica ambientala ar fi altfel in fiecare dintre zonele localului...


Apropo de decoratiuni, aici si in fast-food-uri, in general, spatiul din exterior si din interior este invadat de imagini si texte apetisante ce actioneaza asupra initiativelor de impuls ale subconstientului tau. Restaurantele clasice investesc bani in cu totul alte directii - de exemplu mobilier sofisticat la preturi uriase diminuand astfel grav profitul. Restaurantul clasic nu are cum sa umple spatiul cu panouri luminoase cu poze cu muschi Wellington sau Stroganoff, nu ? Dar ce ar putea face ?!?


Cutia de bere Tuborg era aburita, taouk avea o aroma usor afumata. Nu ratati asemenea delicatesa ! Si ce m-a uimit cel mai mult, lipia infasura foarte bine continutul incat nu m-am mozgolit cum fac de obicei...


Molfaind si galgaind si conversand am avut o revelatie - de fapt efectul acestor panouri luminoase din fast-food poate fi adus si intr-un restaurant clasic utilizand meniurile electronice digitale e-Meniu.


Ba chiar pe o tableta gen iPad produsele pot fi prezentate mult mai spectaculos, sa cuprinda si impresiile altor consumatori sau recomandarile iecarui client catre staff pentru imbunatatirea serviciilor. Managementul va fi in permanenta in contact cu consumatorul final. Va sti oricand ceea ce isi doreste acesta lansand chiar sondaje.


Asemanarea este izbitoare intre imaginea de deasupra acestui text si cea de dedesubt, nu ?


O alta revelatie in urma acestei intalniri "de lucru" a fost ca cele mai bune reclame/spoturi din ultimul timp sunt cele ale agentiei McCann pentru berea Neumarkt. Surprinde perfect ceea ce isi doresc barbatii cand ies la o bere impreuna. O bere cu gust puternic si amarui...