Incepand din 26 ianuarie 2011, aplicatia e-Meniu comercializata de www.e-Restaurant.ro a inceput sa fie utilizata in Purple Bar al Hotelului Hilton - Arc de Triomphe din Paris.


Executam instalari de sisteme e-Meniu oriunde in Europa sau Orientul Apropiat si Mijlociu. Cautam reprezentanti.

Meniu electronic interactiv (e-Meniu) pentru hoteluri si restaurante. De mentionat faptul ca acest video este doar un demo, aplicatia e-Meniu fiind customizata pentru fiecare client in parte, astfel ca un hotel cu restaurant, bistro si cafenea va avea pentru fiecare din cele 3 localuri o varianta personalizata in functie de specificitate, iar toate 3 vor fi integrate in aplicatia e-Meniu pentru room-service.

duminică, 10 aprilie 2011

Ideal pentru Expati si Turisti Straini - e-Meniu



Datoria de săptămâna trecută a fost achitată ieri: prânzul în China Town DC. Am profitat de expertiza în domeniu a celor ce sunt de ceva vreme pe meleagurile acestea şi am ales Chinatown Express. Intrarea nu impresionează cu nimic, decât cu asiaticul ce pregăteşte noodles in vitrină. În rest, arată ca cea mai jalnică bodegă. Înăuntru însa un mini oraş: trei etaje, clienţi la fiecare masă, chelneri care aleargă cu boluri în mână şi bucătari ce se plimbă cu nişte raţe fripte pe care le sugrumă în buchete de câte 4 în fiecare mână. Nu e deloc luxos, dar miroase atât de bine!



Am probleme mari în descifrarea meniului. Nu mă ajută deloc faptul că meniul e tradus în engleză pentru că oricum nu mă descurc cu specialităţile lor. Nici chelneriţa nu mă ajută pentru că engleza ei nu e prea avansată. Aleg până la urmă ceva vegetarian. Servire promptă, ceai din partea casei, sosuri dubioase pe masă... nu se compară deloc cu restaurantele chinezeşti din România! Nici măcar nu aveam tacâmuri din metal, aşa că a trebuit să mă lupt cu beţişoarele. Adevărata problemă a venit la plată, când întreaga notă era scrisă cu caractere chienzeşti. Am cerut aşadar câte o notă pentru fiecare dintre noi şi am renunţat să o detaliem.

Am aflat o chestie interesantă şi despre bacşiş: chelnerul nu ia nimic. Totul merge la patron. Cică e o chestie în cultura lor: nu poate exista "o afacere în incinta altei afaceri". Adică un chelner nu poate câştiga proprii bani pe teritoriul business-ului cuiva.


Primul noodle...

Desertul a fost servit la un fel de cafenea lângă: bubble tea. Un fel de ice tea cu diverse arome şi nişte biluţe de jeleu ce mai târziu am aflat că se intitulează tapioca. Totul în local era cu caractere chinezeşti: calendarul, ziarul, specialităţile zilei. Ce mi s-a părut însă cel mai interesant a fost icoana ce o aveau pe perete: Maica Domnului şi Pruncul în variantă asiatică.


Bubble Ice Tea: cocos, mango şi ciocolată.


Şi aici probleme de comunicare... Ragil şi patronul restaurantulului.

Best regards,
Iulia Gus from USA

PS - in astfel de situatii este extraordinar un e-Meniu...


(vedeti AICI cum si un om celebru a avut probleme in restaurant din cauza necunoasterii limbii tarii in care era in vacanta, iar un e-Meniu i-ar fi salvat ziua...)