Ideal pentru Expati si Turisti Straini - e-Meniu

Datoria de săptămâna trecută a fost achitată ieri: prânzul în China Town DC. Am profitat de expertiza în domeniu a celor ce sunt de ceva vreme pe meleagurile acestea şi am ales Chinatown Express. Intrarea nu impresionează cu nimic, decât cu asiaticul ce pregăteşte noodles in vitrină. În rest, arată ca cea mai jalnică bodegă. Înăuntru însa un mini oraş: trei etaje, clienţi la fiecare masă, chelneri care aleargă cu boluri în mână şi bucătari ce se plimbă cu nişte raţe fripte pe care le sugrumă în buchete de câte 4 în fiecare mână. Nu e deloc luxos, dar miroase atât de bine!



Am probleme mari în descifrarea meniului. Nu mă ajută deloc faptul că meniul e tradus în engleză pentru că oricum nu mă descurc cu specialităţile lor. Nici chelneriţa nu mă ajută pentru că engleza ei nu e prea avansată. Aleg până la urmă ceva vegetarian. Servire promptă, ceai din partea casei, sosuri dubioase pe masă... nu se compară deloc cu restaurantele chinezeşti din România! Nici măcar nu aveam tacâmuri din metal, aşa că a trebuit să mă lupt cu beţişoarele. Adevărata problemă a venit la plată, când întreaga notă era scrisă cu caractere chienzeşti. Am cerut aşadar câte o notă pentru fiecare dintre noi şi am renunţat să o detaliem.

Am aflat o chestie interesantă şi despre bacşiş: chelnerul nu ia nimic. Totul merge la patron. Cică e o chestie în cultura lor: nu poate exista "o afacere în incinta altei afaceri". Adică un chelner nu poate câştiga proprii bani pe teritoriul business-ului cuiva.


Primul noodle...

Desertul a fost servit la un fel de cafenea lângă: bubble tea. Un fel de ice tea cu diverse arome şi nişte biluţe de jeleu ce mai târziu am aflat că se intitulează tapioca. Totul în local era cu caractere chinezeşti: calendarul, ziarul, specialităţile zilei. Ce mi s-a părut însă cel mai interesant a fost icoana ce o aveau pe perete: Maica Domnului şi Pruncul în variantă asiatică.


Bubble Ice Tea: cocos, mango şi ciocolată.


Şi aici probleme de comunicare... Ragil şi patronul restaurantulului.

Best regards,
Iulia Gus from USA

PS - in astfel de situatii este extraordinar un e-Meniu...


(vedeti AICI cum si un om celebru a avut probleme in restaurant din cauza necunoasterii limbii tarii in care era in vacanta, iar un e-Meniu i-ar fi salvat ziua...)

Efectul e-Meniu la Fast-Food ?!?

Imi place la McDonald's. Dar parca mai mult la Spring Time. Asta de pe timpul cand au deschis si tineau pachetele cu servetele si tuburile cu ketchup, mustar, maioneza si pasta de usturoi pe masa de puteai sa-ti torni si-n cap. Probabil ca unii asta au si facut daca dupa cativa ani conducerea a retras "minunatiile" de pe mese... Zic "minunatii" pentru ca fara sosuri ce imbina aproape magic condimente si mirodenii mancarea noastra cea de toate zilele ar fi trista.


De multe ori stau si ma intreb ce gust avea hrana cea de toate zilele ale stramosilor nostri europeni inainte de a aduce rosiile si cartofii si multe alte legume din America, precum si condimentele si mirodeniile din Asia ?!? Bine macar ca aveau usturoi si ceapa si ardei iute... Sper... Oricum, nici mamaliguta la mujdei sau la sarmale nu aveau... Ca si sarmale au avut dupa ce au invatat sa le faca de la turci... Caci turcii nu ne-au invatat numai sa stam, ci si sa facem cateva feluri de mancare dupa care sa ne laudam ca sunt ale noastre, traditionale, de la Burebista. Cre ca pe timpul ala oamenii erau mult mai practici - frigeau carnea si o infulecau fara alte farafaslacuri. Cre ca "gratarul" este mancarea nationala a romanilor.V-am demonstrat stiintific, nu ? Pentru studiul asta de mai sus facut de mine un grup de cercetatori britanici ar fi fost finantati cu cateva milioane de euroi, iar studiul ar fi fost publicat de Click si Libertatea impreuna cu poze cu femeile dace (fara sutien ca pe vremea dacilor nu existau sutiene - deci asta este o alta traditie) de la pagina 5.


In urma cu vreo doua zile eram pe la Piata Universitatii si aveam chef de o vorba cu fii-miu la o bere. Si cum mi-era si dor de Spring Time l-am sunat sa ne intalnim chiar acolo. Inca de afara, de pe geamuri mi-a facut cu ochiul imaginea unor specialitati libaneze. Taouk si kafta - de fapt, niste varietati de shaorma, zic eu.


Pe afis, langa o poza incendiara, scrie ca taouk are in compozitia sa carne de pui, branza topita, cartofi prajiti, salata Coleslaw, castraveti acri, pasta de ardei iute, pasta de usturoi proaspat - totul invelit in delicioasa lipie libaneza.


Kafta avea carne de vita, humus (hommos), rosii, castraveti acri, ceapa, patrunjel - infofolite in aceeasi lipie libaneza.

Pofta m-a lovit instant. La fel si pe fii-miu. Veniseram doar pentru o bere si o vorba "ca baietii" si ne-am aruncat ca niste vulturi pofticiosi pe delicioasele taouk (ne-au hipnotizat imaginea sa si cateva elemente din compozitie - castraveti murati, pasta de ardei iute si cea de usturoi "proaspat" - de fapt, usturoiul nu poate fi proaspat decat cand este verde...)


Atmosfera de aici, multi studenti infometati cu tavile in brate, mi-a amintit de cantinele studentesti ale ASE Bucuresti de dinainte de 1990 (cine a avut ocazia sa manance in cea din str. Dinicu Golescu din spatele Ateneului stie despre ce vorbesc) sau chiar de restaurantul self-service (autoservire, "plimba-tava") din subsolul Intercontinentalului (acum este un casino, parca) acolo unde am mancat pentru prima data in viata mea spagetti (milaneze) si gaseam bere si pepsi reci la orice ora a zilei pentru ca mancau acolo multi studenti straini si, implicit, multi securisti.


Aici, la Spring Time la Universitate, locul este impartit in mai multe separeuri denumite diferit dupa numele continentelor. Chiar ma gandeam ca ar fi fain sa ai un restaurant care sa se cheme, de exemplu, Five Continents si sa se serveasca mancaruri specifice acestora in fiecare dintre compartimente, dar sa fie si decorate diferit cu mobilier traditional. Ar fi tare sa fii servit de negrese in Salonul African si de thailandeze in cel Asiatic. Fireste ca si muzica ambientala ar fi altfel in fiecare dintre zonele localului...


Apropo de decoratiuni, aici si in fast-food-uri, in general, spatiul din exterior si din interior este invadat de imagini si texte apetisante ce actioneaza asupra initiativelor de impuls ale subconstientului tau. Restaurantele clasice investesc bani in cu totul alte directii - de exemplu mobilier sofisticat la preturi uriase diminuand astfel grav profitul. Restaurantul clasic nu are cum sa umple spatiul cu panouri luminoase cu poze cu muschi Wellington sau Stroganoff, nu ? Dar ce ar putea face ?!?


Cutia de bere Tuborg era aburita, taouk avea o aroma usor afumata. Nu ratati asemenea delicatesa ! Si ce m-a uimit cel mai mult, lipia infasura foarte bine continutul incat nu m-am mozgolit cum fac de obicei...


Molfaind si galgaind si conversand am avut o revelatie - de fapt efectul acestor panouri luminoase din fast-food poate fi adus si intr-un restaurant clasic utilizand meniurile electronice digitale e-Meniu.


Ba chiar pe o tableta gen iPad produsele pot fi prezentate mult mai spectaculos, sa cuprinda si impresiile altor consumatori sau recomandarile iecarui client catre staff pentru imbunatatirea serviciilor. Managementul va fi in permanenta in contact cu consumatorul final. Va sti oricand ceea ce isi doreste acesta lansand chiar sondaje.


Asemanarea este izbitoare intre imaginea de deasupra acestui text si cea de dedesubt, nu ?


O alta revelatie in urma acestei intalniri "de lucru" a fost ca cele mai bune reclame/spoturi din ultimul timp sunt cele ale agentiei McCann pentru berea Neumarkt. Surprinde perfect ceea ce isi doresc barbatii cand ies la o bere impreuna. O bere cu gust puternic si amarui...