Tehnologie cu Aromă de Profit

Gordon Ramsay, născut în 1966 pe 8 Noiembrie, este un bucătar Chef scoţian, personalitate ce deţine un lanţ întreg de restaurante, căruia i-au fost decernate 14 stele Michelin. Cunoscut pentru prezentarea a multor programe de televiziune despre gătitul competitiv şi mâncăruri, cum ar fi seriile britanice Hell's Kitchen, The F Word şi Kitchen Nightmares. Iată ce declară Gordon Ramsey despre meniurile digitale interactive pentru hoteluri şi restaurante: “o aplicaţie ce conţine cele mai bune ingrediente – gândită, organizată, intuitivă şi... rumenită pe ambele părţi ca o friptură bine gătită.” Această afirmaţie ne-a făcut să cercetăm mai mult despre meniurile electronice şi am ajuns la concluzia că dacă în lume au fost implementate primele în 2006, e momentul ca şi România să beneficieze de această tehnologie. Iniţial am dorit să importăm softul necesar, dar am constatat că nu am mai fi putut oferi clienţilor noştri unicitate prin personalizarea în funcţie de specificul fiecărei afaceri în parte, cât şi flexibilitate în stabilirea preţurilor raportate la realităţile româneşti. Astfel că ne-am pus programatorii şi designerii la treabă şi am conceput şi scos pe piaţă în toamna anului 2010 prima aplicaţie 100% românească de tip meniu digital interactiv sub brandul e-Meniu – un produs eXpert Horeca Online.

La început am întâmpinat curiozitate şi, în acelaşi timp, reticenţă din partea potenţialilor noştri clienţi cărora le făceam demonstraţia live a funcţionării e-Meniu. Erau foarte încântaţi de această jucărie pentru oameni mari, dar aveau 3 obiecţii majore: prima era legată de preţul foarte ridicat al tabletelor PC tip iPad pe care funcţionează aplicaţia, a doua era faptul cum vor primi clienţii noua tehnologie, iar a treia a fost temerea de furtul sau distrugerea tabletelor. Am eliminat pe rând cele 3 inconveniente: am găsit un furnizor cu care avem o relaţie specială de barter şi astfel primim aparatele foarte avantajos ca preţ, am înmânat e-Meniul persoanelor aflate chiar în acel moment în restaurant pentru a le testa reacţia – aceştia nu doar că nu au avut vreo temere faţă de noua tehnologie, dar au revenit des întrebând dacă localul respectiv a implementat aplicaţia, iar ultima problemă am rezolvat-o vânzând tabletele cu o asigurare inclusă pentru cazuri de furt, distrugere, vandalism etc. După ce am pus la punct toate aceste elemente, am început să avem primele implementări ale e-Meniu, din primăvara anului 2011 şi până în prezent având în portofoliu 9 hoteluri (aplicaţia utilizându-se atât pentru room-service cât şi pentru restaurantele lor) şi 14 restaurante în întreaga ţară. Aici ar trebui să menţionez că partenerul nostru din Franţa a instalat meniul digital în Purple Bar al hotelului Hilton Arc de Triomphe din Paris la 26 ianuarie a.c.

Iată câteva declaraţii ale clienţilor noştri care au achiziţionat e-Meniu deja: “Aplicaţia aceasta m-a salvat de la faliment. Am preluat afacerea asta cu restaurantul de la fostul proprietar fără un concept bine definit şi pierdeam clienţi tot mai mulţi pe zi ce trecea în favoarea localurilor ce se deschideau şi aveau ceva special de oferit. Nu ştiam ce să mai fac, pusesem bistroul în vânzare, dar nu venea nimeni măcar să întrebe. Eu şi întreaga familie eram disperaţi. Dădeam vina pe criză, pe guvern, pe ghinion... aşa era mai simplu... Până într-o zi când a venit un tip care mi-a prezentat o idee năstruşnică, am mizat totul pe o carte: cu ultimii bani din bancă am cumpărat e-Meniu. După ce au început să afle foştii clienţi au început să revină şi să mai aducă şi pe alţi amici cu ei. Ce mi se pare şi mai nostim, taximetriştii aduc aici clienţii care-i întreabă dacă ştiu o cârciumă mai deosebită... Aşa am simţit că m-am născut a doua oară!... se râde din nou în familia mea…” “Am cumpărat e-Meniu pentru că mi-a plăcut vânzătorul: mi s-a părut unul dintre cei mai deschişi oameni pe care i-am cunoscut. Flerul meu de cârciumar bătrân uns cu toate alifiile mi-a spus că nu voi da greş, chiar dacă eu nu prea înţelegeam minunile astea. Băieţii mei care servesc m-au încurajat şi ei, mi-au spus că-i va ajuta să vândă mai multă mâncare din cea mai sofisticată pe care lumea nu prea o comanda înainte pentru că nu prea ştia ce-o să-i vină-n farfurie. Pe mesele dotate cu e-Meniu am vânzări cu 50% mai mari decât pe celelalte. Am lăsat şi mese fără ca să nu se sperie boşorogii ca mine...”

“Hotelul nostru are un restaurant, un bistro şi serviciu de room-service non-stop. Am implementat pentru fiecare câte un e-Meniu customizat special, au fost integrate perfect într-o singură platformă. Feed-backul este impresionant de pozitiv, dar ceea ce m-a uimit efectiv a fost creşterea de peste 200% la room-service pe camerele cuplate la aplicaţia e-Meniu.” Eu ce aş mai putea să completez? Poate este binevenit un citat din viitorologul Alvin Toffler: “Analfabeţii secolului XXI nu vor fi cei care nu vor şti să scrie şi să citească, ci aceia care nu pot învaţa, dezvăţa şi reînvăţa.” 

 Costin Staicu 

www.e-Restaurant.ro 

 (acest articol a apărut în revista HORECA România din decembrie 2011)

 Meniul digital interactiv pentru hoteluri şi restaurante e-Meniu este un produs marca:

Iată cum funcţionează un e-Meniu într-un tex-mex din Boston:

 

e-Meniu : Restaurantele intră în Era Digitală

(interviu din Revista Vinul.ro cu Costin Staicu - manager de proiect la eXpert Horeca Online pentru e-Meniu)

Epoca chelnerilor si ospatarilor lenti si morocanosi, a notelor de plata umflate din pix si a privirilor indiscrete peste umarul clientilor se apropie de sfarsit. Meniul electronic sau e-Meniul reprezinta una dintre cele mai atractive inventii din ultima vreme in industria ospitalitatii, acest serviciu fiind implementat cu succes in foarte multe restaurante din intreaga lume, cu scopul de a acoperi neajunsurile cauzate de factorul uman. Tehnologia digitala, care de altfel a pus stapanire pe mai toate aspectele vietii cotidiene, va intra cat de curand si in restaurantele din Romania.

Meniul electronic e-Meniu reprezinta transpunerea clasicului meniu tiparit in plan digital, pe tablete, display-uri touchscreen sau chiar mese digitale cu ecran tactil, pe langa simpla functie de prezentare a ofertei, el putand inlocui partial personalul de servire din orice tip de local prin trimiterea comenzii catre bucatarie sau bar. „e-Meniul este pasul inainte, de la banalele meniuri pe hartie la cele virtuale, principalele obiective ale acestora fiind acela de a informa cat mai bine clientii in privinta preparatelor dintr-un restaurant si acela de a creste profitabilitatea unei locatii. Dorinta de a ma implica in acest proiect a plecat de la faptul ca multe dintre meniurile pe care le gaseam in restaurante nu erau destul de explicite privind oferta. Si in cazul meu sunt foarte multi oameni. Cati stiu ce este prosciutto sau rucolla, cu toate ca vorbim de un fel de sunca sau papadie?!”, spune Costin Staicu, a carui firma, eXpert Horeca Online, se ocupa de implementarea acestui sistem in restaurantele si hotelurile din Romania.

Primul local din lume care a implementat acest tip de serviciu a fost un club din Israel, sistemul presupunand o serie de monitoare operate cu ajutorul mouse-ului si legate la un calculator central de comanda. Odata cu dezvoltarea tehnologiei touch-screen, monitoarele au fost inlocuite cu terminale wireless cu ecran tactil. „Aceasta moda a prins foarte repede, iar acum foarte multe restaurante din Statele Unite, Japonia, Franta, Italia, Spania sau Australia o folosesc cu succes”, afirma Costin Staicu. 

DIVERTISMENT LA MASA

 Potrivit lui Costin Staicu, meniul electronic prezinta foarte multe avantaje atat pentru client, cat si pentru proprietarii de restaurante. Unul dintre cele mai importante este acela ca informatia inmagazinata pe e-Meniu nu poate fi prezentata si pe meniurile tiparite. e-Meniul poate contine pe langa fotografiile preparatelor, ingredientele din care sunt realizate, continutul de calorii sau de grasimi, combinatiile intre diferite mancaruri, impresiile consumatorilor precedenti sau agentii alergeni. „Clientul poate sa vada cum arata felul de mancare pe care il comanda, la care se adauga toate detaliile relevante, deci nu exista surprize neplacute atunci cand este adusa mancarea. De asemenea, poate sa vada in mod foarte clar pe ecran specialitatile casei. Conceptul nostru presupune ca toate preparatele din meniu sa fie prezentate cu fotografii, in toate etapele procesului de gatire. Omului ii da incredere in produs si ii face si pofta”, spune Costin Staicu. Acesta subliniaza faptul ca posibilitatea comenzii facute direct pe ecran prezinta si avantajul ca se mai pot da unele indicatii privind preparatul.

„e-Meniu poate ajuta consumul de vin, pentru ca se pot face recomandari, pot fi prezentate detalii despre anumite soiuri, branduri sau regiuni. Multi consumatori comanda bere pentru ca le este frica de vin, insa daca le poti explica, oamenii se orienteaza. Vinul nu trebuie privit ca o chestie exclusivista”, mai afirma Costin Staicu. O alta functie pe care o prezinta e-Meniul este cea de divertisment, el putand oferi atat optiuni multimedia, cat si de mailing sau internet. Costin Staicu explica: „Mancarea este doar o parte a experientei de a lua masa la un restaurant. La fel de importanta este si starea de spirit. Acest lucru este realizat de numeroasele facilitati integrate in acest sistem. Clientul poate sa personalizeze atmosfera cu tipul de muzica favorit, poate sa se uite la videoclipuri inainte, in timpul si dupa masa, poate de asemenea sa joace jocuri interactive, sa isi verifice mail-ul sau sa navigheze pe internet”.

 PRO SI CONTRA E-MENIU

 Un astfel de sistem ar aduce, dupa cum subliniaza Costin Staicu, un plus de beneficii financiare si de imagine restaurantelor care il adopta. „Beneficiile reprezinta, reducerea costurilor, servicii mai bune, o identitate de marca mai puternica, cresterea loialitatii clientilor si venituri mai mari”. Staicu considera ca veniturile pot creste datorita capacitatii acestui sistem de a incuraja vanzarile in combinatii mai variate, dar si datorita stimularii comenzilor de impuls. „Este exact ca la supermarket cand te duci sa iei o periuta de dinti si iesi cu cosul plin. Prezentarea preparatelor cat mai atractiv in e-Meniu poate influenta decizia de cumparare a clientilor atat in timpul cat si dupa masa”. Un alt element favorabil este costul de administrare si actualizare al acestui tip de meniu, mult mai mic decat in cazul celor tiparite, care trebuie schimbate cel putin de doua ori pe an. Faptul ca meniul electronic are optiuni de limba straina, poate fi de ajutor si pentru clientii straini, care pot astfel scapa de accidente lingvistice de genul „Crap on grill” sau „Alla Arabiata Feathers”.

Costin Staicu mai identifica o modalitate prin care e-Meniul sa creasca venitul restaurantului: publicitatea. „Exista posibilitatea adaugarii unui canal de publicitate unde furnizorii pot plati pentru reclama in sistem. Acest lucru va creste vanzarile pentru produsul caruia i se face reclama si va furniza restaurantului venit din reclama. De asemenea, serviciul poate contine reclame la firme de taxi, hoteluri etc. Lucru ce vine cu valoare adaugata”, spune acesta. Implementarea acestui tip de serviciu ridica si cateva semne de intrebare. Foarte multe persoane merg la restaurant pentru a interactiona cu chelnerul sau ospatarul, pentru a se bucura de serviciul acestuia. „Exista totusi si clienti care nu sunt multumiti de nivelul serviciului, iar in aceasta situatie se gasesc chiar si restaurantele de renume, in care servirea ar trebui sa fie ireprosabila. Majoritatea restaurantelor aduc bucatari buni, dar personalul de servire este neglijat. Multi isi extind afacerea si angajeaza oameni necalificati, care ar trebui inainte de angajare sa dea un examen de bun simt. Aceasta tableta are scopul in anumite cazuri sa elimine marlania”, afirma Staicu, completand ca „acolo unde serviciul este pus la punct, e-Meniul nu va inlocui niciodata ospatarul, factorul uman. In acest caz e-Meniul este doar o unealta prin care chelnerul isi prezinta oferta”.

De curand, Costin Staicu a realizat pe blogul sau un sondaj de opinie cu privire la meniul electronic. Potrivit acestuia, din 1.500 de respondenti, 37% au fost pentru implementarea acestui tip de serviciu, chiar daca nu l-au intalnit pana acum. In afara de usoara reticenta a consumatorilor din Romania, implementarea sistemului mai intampina inca un impediment, si anume costul ridicat al tabletelor. „Este un impediment, insa chiar si in cele mai pesimiste prognoze, amortizarea se realizeaza destul de rapid din vanzarile directe si din publicitate. In Romania, mai este si problema furtului, dar se poate rezolva prin asigurarea terminalelor”, mai precizeaza Costin Staicu. (sursa interviu)

 Meniul digital interactiv pentru hoteluri şi restaurante e-Meniu este un produs marca:

Ideal pentru Expati si Turisti Straini - e-Meniu

Datoria de săptămâna trecută a fost achitată ieri: prânzul în China Town DC. Am profitat de expertiza în domeniu a celor ce sunt de ceva vreme pe meleagurile acestea şi am ales Chinatown Express. Intrarea nu impresionează cu nimic, decât cu asiaticul ce pregăteşte noodles in vitrină. În rest, arată ca cea mai jalnică bodegă. Înăuntru însa un mini oraş: trei etaje, clienţi la fiecare masă, chelneri care aleargă cu boluri în mână şi bucătari ce se plimbă cu nişte raţe fripte pe care le sugrumă în buchete de câte 4 în fiecare mână. Nu e deloc luxos, dar miroase atât de bine!



Am probleme mari în descifrarea meniului. Nu mă ajută deloc faptul că meniul e tradus în engleză pentru că oricum nu mă descurc cu specialităţile lor. Nici chelneriţa nu mă ajută pentru că engleza ei nu e prea avansată. Aleg până la urmă ceva vegetarian. Servire promptă, ceai din partea casei, sosuri dubioase pe masă... nu se compară deloc cu restaurantele chinezeşti din România! Nici măcar nu aveam tacâmuri din metal, aşa că a trebuit să mă lupt cu beţişoarele. Adevărata problemă a venit la plată, când întreaga notă era scrisă cu caractere chienzeşti. Am cerut aşadar câte o notă pentru fiecare dintre noi şi am renunţat să o detaliem.

Am aflat o chestie interesantă şi despre bacşiş: chelnerul nu ia nimic. Totul merge la patron. Cică e o chestie în cultura lor: nu poate exista "o afacere în incinta altei afaceri". Adică un chelner nu poate câştiga proprii bani pe teritoriul business-ului cuiva.


Primul noodle...

Desertul a fost servit la un fel de cafenea lângă: bubble tea. Un fel de ice tea cu diverse arome şi nişte biluţe de jeleu ce mai târziu am aflat că se intitulează tapioca. Totul în local era cu caractere chinezeşti: calendarul, ziarul, specialităţile zilei. Ce mi s-a părut însă cel mai interesant a fost icoana ce o aveau pe perete: Maica Domnului şi Pruncul în variantă asiatică.


Bubble Ice Tea: cocos, mango şi ciocolată.


Şi aici probleme de comunicare... Ragil şi patronul restaurantulului.

Best regards,
Iulia Gus from USA

PS - in astfel de situatii este extraordinar un e-Meniu...


(vedeti AICI cum si un om celebru a avut probleme in restaurant din cauza necunoasterii limbii tarii in care era in vacanta, iar un e-Meniu i-ar fi salvat ziua...)

Efectul e-Meniu la Fast-Food ?!?

Imi place la McDonald's. Dar parca mai mult la Spring Time. Asta de pe timpul cand au deschis si tineau pachetele cu servetele si tuburile cu ketchup, mustar, maioneza si pasta de usturoi pe masa de puteai sa-ti torni si-n cap. Probabil ca unii asta au si facut daca dupa cativa ani conducerea a retras "minunatiile" de pe mese... Zic "minunatii" pentru ca fara sosuri ce imbina aproape magic condimente si mirodenii mancarea noastra cea de toate zilele ar fi trista.


De multe ori stau si ma intreb ce gust avea hrana cea de toate zilele ale stramosilor nostri europeni inainte de a aduce rosiile si cartofii si multe alte legume din America, precum si condimentele si mirodeniile din Asia ?!? Bine macar ca aveau usturoi si ceapa si ardei iute... Sper... Oricum, nici mamaliguta la mujdei sau la sarmale nu aveau... Ca si sarmale au avut dupa ce au invatat sa le faca de la turci... Caci turcii nu ne-au invatat numai sa stam, ci si sa facem cateva feluri de mancare dupa care sa ne laudam ca sunt ale noastre, traditionale, de la Burebista. Cre ca pe timpul ala oamenii erau mult mai practici - frigeau carnea si o infulecau fara alte farafaslacuri. Cre ca "gratarul" este mancarea nationala a romanilor.V-am demonstrat stiintific, nu ? Pentru studiul asta de mai sus facut de mine un grup de cercetatori britanici ar fi fost finantati cu cateva milioane de euroi, iar studiul ar fi fost publicat de Click si Libertatea impreuna cu poze cu femeile dace (fara sutien ca pe vremea dacilor nu existau sutiene - deci asta este o alta traditie) de la pagina 5.


In urma cu vreo doua zile eram pe la Piata Universitatii si aveam chef de o vorba cu fii-miu la o bere. Si cum mi-era si dor de Spring Time l-am sunat sa ne intalnim chiar acolo. Inca de afara, de pe geamuri mi-a facut cu ochiul imaginea unor specialitati libaneze. Taouk si kafta - de fapt, niste varietati de shaorma, zic eu.


Pe afis, langa o poza incendiara, scrie ca taouk are in compozitia sa carne de pui, branza topita, cartofi prajiti, salata Coleslaw, castraveti acri, pasta de ardei iute, pasta de usturoi proaspat - totul invelit in delicioasa lipie libaneza.


Kafta avea carne de vita, humus (hommos), rosii, castraveti acri, ceapa, patrunjel - infofolite in aceeasi lipie libaneza.

Pofta m-a lovit instant. La fel si pe fii-miu. Veniseram doar pentru o bere si o vorba "ca baietii" si ne-am aruncat ca niste vulturi pofticiosi pe delicioasele taouk (ne-au hipnotizat imaginea sa si cateva elemente din compozitie - castraveti murati, pasta de ardei iute si cea de usturoi "proaspat" - de fapt, usturoiul nu poate fi proaspat decat cand este verde...)


Atmosfera de aici, multi studenti infometati cu tavile in brate, mi-a amintit de cantinele studentesti ale ASE Bucuresti de dinainte de 1990 (cine a avut ocazia sa manance in cea din str. Dinicu Golescu din spatele Ateneului stie despre ce vorbesc) sau chiar de restaurantul self-service (autoservire, "plimba-tava") din subsolul Intercontinentalului (acum este un casino, parca) acolo unde am mancat pentru prima data in viata mea spagetti (milaneze) si gaseam bere si pepsi reci la orice ora a zilei pentru ca mancau acolo multi studenti straini si, implicit, multi securisti.


Aici, la Spring Time la Universitate, locul este impartit in mai multe separeuri denumite diferit dupa numele continentelor. Chiar ma gandeam ca ar fi fain sa ai un restaurant care sa se cheme, de exemplu, Five Continents si sa se serveasca mancaruri specifice acestora in fiecare dintre compartimente, dar sa fie si decorate diferit cu mobilier traditional. Ar fi tare sa fii servit de negrese in Salonul African si de thailandeze in cel Asiatic. Fireste ca si muzica ambientala ar fi altfel in fiecare dintre zonele localului...


Apropo de decoratiuni, aici si in fast-food-uri, in general, spatiul din exterior si din interior este invadat de imagini si texte apetisante ce actioneaza asupra initiativelor de impuls ale subconstientului tau. Restaurantele clasice investesc bani in cu totul alte directii - de exemplu mobilier sofisticat la preturi uriase diminuand astfel grav profitul. Restaurantul clasic nu are cum sa umple spatiul cu panouri luminoase cu poze cu muschi Wellington sau Stroganoff, nu ? Dar ce ar putea face ?!?


Cutia de bere Tuborg era aburita, taouk avea o aroma usor afumata. Nu ratati asemenea delicatesa ! Si ce m-a uimit cel mai mult, lipia infasura foarte bine continutul incat nu m-am mozgolit cum fac de obicei...


Molfaind si galgaind si conversand am avut o revelatie - de fapt efectul acestor panouri luminoase din fast-food poate fi adus si intr-un restaurant clasic utilizand meniurile electronice digitale e-Meniu.


Ba chiar pe o tableta gen iPad produsele pot fi prezentate mult mai spectaculos, sa cuprinda si impresiile altor consumatori sau recomandarile iecarui client catre staff pentru imbunatatirea serviciilor. Managementul va fi in permanenta in contact cu consumatorul final. Va sti oricand ceea ce isi doreste acesta lansand chiar sondaje.


Asemanarea este izbitoare intre imaginea de deasupra acestui text si cea de dedesubt, nu ?


O alta revelatie in urma acestei intalniri "de lucru" a fost ca cele mai bune reclame/spoturi din ultimul timp sunt cele ale agentiei McCann pentru berea Neumarkt. Surprinde perfect ceea ce isi doresc barbatii cand ies la o bere impreuna. O bere cu gust puternic si amarui...

Meniu vs e-Meniu

Mi s-a intamplat adeseori atat in tara cat si strainatate, in restaurant fiind, sa mi se aduca meniul scris cu creta pe o tabla de un metru sau sub forma unor liste fara sfarsit de denumiri alambicate unde simteam ca sunt la loterie atunci cand trebuie sa comand ceva de mancare - nu mai zic ca in cazul tablei despre care va povesteam te simti presat de ideea ca sunt si altii la alte mese care mor de foame si asteapta meniul "mobil", astfel ca in 20 de secunde te decizi sa ceri ceva care nu esti prea sigur ceea ce inseamna nici macar dupa ce ai mâncat, te-ai ridicat si-ai plecat...

Asa m-am gandit ca trebuie sa existe un meniu unde sa fii foarte lamurit ce ti se pune de fapt in farfurie - asa ca m-am gandit la unul electronic postat pe o tableta electronica PC (iPad sau alteva compatibil) unde vezi imagini edificatoare, compozitie, continut de calorii, impresii ale altor consumatori etc. Unde mai pui ca pana vine comanda iti poti verifica si contul de FaceBook sau mesajele de pe blog.

Si pentru ca tehonologia ne permite ca doar imaginatia sa ne fie limita ne-am gandit si la variante care sporesc efectul de OAU si incasarile oricarui bar, restaurant sau club, dar si confortul si buna dispozitie ale clientilor acestora. Deci, toata lumea castiga !

Daca doresti lamuriri suna-ne sau intreaba-ne prin e-mail.

Si daca cele prezentate mai sus ti se par prea futuriste, gandeste-te ca multe din lucrurile banale de azi, odata, demult, erau considerate adevarate nebunii ! :)

Istoricul e-Meniu

În loc de chelner, clienţii se confruntă cu un ecran tactil.

Tot mai multe restaurante din întreaga lume renunţă la clasicul chelner şi le oferă clienţilor posibilitatea de a comanda prin intermediul unui ecran tactil ceea ce îşi doresc să consume, relatează Reuters. Compania Conceptic a echipat deja cu tehnologie e-Meniu numeroase sushi baruri, puburi şi restaurante de familie din Israel, Statele Unite, Franţa, Africa de Sud şi Belgia. Tehnologia are la bază acelaşi sistem cu ecrane tactile utilizat în cantinele cu autoservire sau în aeroporturi, pentru ticketing.


„Dacă o persoană începe să privească imagini cu un tort cu ciocolată, există mari şanse să-l şi comande. Este vorba despre impulsul de a cumpăra“, explică Adi Chitayat, directorul executiv de la Conceptic. „Trăim în era tehnologiei. Oamenilor nu le mai este frică de ecrane“, adaugă Chitayat. Compania sa a lansat sistemul-pilot în 2006. Frame, un sushi bar în vogă din oraşul israelian Tel Aviv, a înregistrat o creştere de 21% a comenzilor la mesele dotate cu ecrane tactile şi e-Meniu.


Clienţii sună adesea pentru a rezerva aceste mese, spune patroana barului, Natalie Edry. La una dintre mese, informaticianul Gil Uriel şi familia sa sunt foarte entuziasmaţi de e-Meniu. „Este mai vizual. Putem alege, ne putem certa în continuare, dar este mult mai uşor când poţi să vezi tot ceea ce ai posibilitatea să comanzi“, spune Gil Uriel, în timp ce copiii săi abuzează de funcţia „Jocuri“, disponibilă la ecranul de la masa lor.


Unii preferă omul, nu maşina

Mulţi dintre clienţii restaurantelor preferă însă în continuare să fie serviţi de un chelner. „Eu nu cred în ecrane, eu cred în oameni“, afirmă omul de afaceri Yoash Torkman, care ia adesea prânzul la Frame, dar preferă să stea la mesele neechipate cu e-Meniu. „Mai bine aştept o chelneriţă 15 minute decât să folosesc aşa ceva“, mărturiseşte Yoash Torkman.



"Există oameni care vor îmbrăţişa rapid noua tehnologie, în timp ce alţii vor încerca să o ignore pe cât posibil“, explică Jackie Fenn, analist la Gartner consulting group. Un restaurant cu e-Meniu le poate da dureri de cap celor care nu ştiu prea bine cum să folosească un computer, mai ales dacă au greşit o comandă şi doresc să o anuleze. Aceştia ar putea fi puşi într-o situaţile dificilă şi dacă, atunci când le vine nota de plată, ar avea ceva de obiectat.


Poate ca in curand, la Casa Capsa nu ne va mai intampina un om, ci un robot...

Iata mai jos si primul restaurant din lume (Tel Aviv, Israel)care a apelat in 2006 la meniul digital.



Vezi AICI mai multe comentarii pe aceasta tema.